marți, 14 aprilie 2009

Vitaminele

"VITA" vine de la cuvantul latin si inseamna "VIATA" Nimeni nu poate trai fara vitamine, ele joaca un rol important in procesul enzimatic al metabolismului nostru, ele fac " sa danseze" hormonii, sa avem idei sclipitoare, si ele ne protejeaza de substantele toxice din jurul nostru, fara a mai adauga toate alte actiuni pe care le au...
Exista o zicala la greci: "Dumnezeu este nemuritor, pe urma vin locuitorii din Creta." Acestia au in Europa cea mai lunga speranta de viata, aproape ca habar n-au ce este un infarct sau un cancer Nu este miracol: alimentatia lor este supra-vitaminata!
De cand americanii au inceput sa inghita vitaminele ca pe bomboane, cazurile de infarct s-au diminuat enorm la ei. Nu stiu de ce, dar dieticienii refuza de a sfatui luarea de vitamine pure, zicand ca trebuie mancat corect Daca dorim cu adevarat sa evitam luarea de vitamine in pilule sau gelule, ar trebui sa respectam urmatoarele reguli :
- de mancat cel putin de 5 ori pe zi fructe, legume, de preferinta bio si cu coaja
- de mancat de doua ori pe zi cruditati
- de mancat de 2 la 4 ori pe saptamana PESTE
- sa se manance numai paste, riz, faine, paine, prajituri, complete (adica faina neagra cu tarate sau orez cu coaja)
- sa se evite zaharurile rafinate, zaharul alb si grasimile animale
- sa se evite fast-food si mancarurile preparate industrial
- sa se manance fructe si legume proaspete (dupa 2 zile in frigider, vitamina C este redusa de 50%)
Multi oameni au o carenta in calciu, fier, iod, seleniu, zinc - minerale care sunt in oligo-elemente sau in saruri minerale.
Sfat: viamina A nu trebuie supra-dozata, iar vitamina D este…. a se evita (caci, ea este sintezata natural in corp, expunandu-ne la soare.

Obtinerea graului incoltit dupa metoda Valeriu Popa

Obtinerea graului incoltit dupa metoda Valeriu Popa

Se cumpara grau - din ultima recolta. Se cerne prin sita, ca sa cada corpurile straine. Joi dimineata la ora 6 se pune la incoltit 1 kg de grau, intr-o oala smaltuita, cu o capacitate de 5 litri. Se spala cu apa rece pana se obtine o apa curata. Apoi, se umple oala cu apa limpede. Se pune intr-un loc ferit. La ora 14 si ora 22 se scurge apa in care a stat graul si se spala din nou, pana ramane iar apa curata. Se umple din nou oala si se lasa la o parte. Vineri la ora 6 se scurge apa si se transfera graul in strecuratoare. Se pune strecuratoarea sub jet de apa. In timpul spalarii nu amestecati graul. Spalarea sa dureze numai cateva secunde. Se va repeta din 8 in 8 ore, adica la orele 6 - 14 - 22, pana iese embrionul (coltul) de 2 mm si radacinile de 5 mm. Aceasta se obtine sambata pe la pranz sau, cel mai tarziu, seara. Cand se obtine marimea embrionului si a radacinii, se pune graul in sticle de lapte care se vor acoperi cu dopuri, ca sa nu intre aerul, si se lasa la frigider. Dintr-un kg de grau se obtine 1,5 kg de grau incoltit. Aceasta cantitate ajunge pentru o saptamana.

Calciul

Calciul

Surse alimentare – lactatele constituie principala sursa de calciu, din care asimilam 55% din cantitatea necesara organismului. Sursele vegetale include legumele cu frunzele verzi: broccoli, varza, spanacul, fruzele de ridiche, etc. Se mai gaseste si in: galbenusul de ou, bob, linte, nuci, smochine si in produsele alimentare imbogatite cu calciu in mod special.
Alta sursa de calciu alimentar, care adesea nu este luata in considerare, sunt oasele moi de somon si sardea, pe care le consumam odata cu carnea pestilor.
Functiile in organism – Functia de baza a calciului este de mentinere a structurii scheletului osos, in care se afla si 99% din totalul cantitatii de calciu din organism. Rezervorul gigantic de calciu depozitat aici se afla in stare de echilibru dinamic cu calciul aflat in sange si serveste drept mecansim de tampon pentru mentinerea nivelului stabil al circulatiei. Acel 1% ramas in afara scheletului are un rol important in procesele de coagulare a sangelui, in cele de generare si transmitere a impulsurilor nervoase, in contractile fibrelor musculare, in activarea unor sisteme enzimatice si in secretia unor hormoni.
Scheletul propriu-zis nu prezinta un depozit de acumulare permanenta a calciului, ci locul unde se formeaza cristalele noi de calciu si se distrug cele vechi. Viteza distrugerii si formarii cristalelor se numeste viteza de rotatie si variaza in functie de varsta: la copii, in timpul primului an de viata, rotatia poate cuprinde peste 100% din calciul oaselor, la copii mai mari rotatia este de 10% annual, iar la maturi acest proces vizeaza doar 2-3% din calciul anual. Cea mai mare acumulare de masa osoasapoate fi inregistrata pana la 25 de ani. La varsta de 40-50 de ani distrugerea oaselor poate surclasa formarea, masa totala osoasa reducandu-se essential. Pierderile de masa osoasa incep chiar mai devreme de aceasta varsta,decurg cu urmari mai grave la femei decat la barbati si sunt mai frecvente la oamenii scunzi decat la cei inalti. Astfel, riscul consecintelor medicale ale pierderii masei osoase, numit osteoporoza, apartine, in mare parte femeilor scunde. Putem adauga ca predispozitia maladiva este cauza pentru care, in randul acestei categorii, predomina fracturile colului femoral, ca urmare a pierderilor de calciu.
Interactiuni – pentru asimilarea eficienta a calciului din tractul gastrointestinal este necesara vitamina D.
- stresul si imobilizarea pot reduce capacitatea de asimilare a calciului in tractul gastrointestinal.
- spanacul contine oxalate care, interactionand cu calciul, formeaza un compus neasimilabil – oxalatul de calciu; este necesar insa sa precizam urmatoarele: oxalatul continut de frunzele verzi al zarzavaturilor, cum este spanacul, inhiba asimilarea calciului direct din spanac, darn u poate influenta asimilarea calciului din alte alimente, consumate concomitant.
- Acidul fitinic din taratele boabelor integrale de grau, de asemenea, interactioneaza cu calciul, formand saruri de calciu care nu se asimileaza in tractul gastrointestinal.
- Asimilarea calciului este influentata si de cacao, de boabe de soia si de alimentele care contin mult fosfat, inclusive bauturile carbogazoase.
- In stomac trebuie sa existe o cantitate suficienta de acid pentru asimilarea normala a unor compusi ai calciului

Sursa: Enciclopedia Vitaminelor si a Substantelor Minerale, Editura Rovimed Publishers, Bucuresti, 2002

Acidul Folic

Acidul folic

Este o vitamina solubila in apa (hidrosolubila). Denumirea acidului folic isi are originea in cuvantul latin folium (frunza), intrucat prima data a fost obtinut, in conditii de laborator, din frunze de spanac.
Vitamina se distruge usor in procesul pregatirii alimentelor, mari cantitati pierzandu-se in timpul prelucrarii si conservarii legumelor si macinarii graului.
Surse alimentare – drojdia de bere, ficatul, frunzele zarzavaturilor.
Functiile in organism – acidul folic si grupul de compusi inruditi, cunoscut sub denumirea de vitamina Bc, servesc drept coeziune in reactiile chimice implicate in biosinteza proteinei si necesare pentru producerea normala a celulelor rosii ale sangelui si pentru inmultirea celulelor.
Deci, aceasta vitamina este extrem de necesara organismului pentru prducerea celulelor noi: celulele pielii, celulele albe immune ale sangelui, celulele parului, celulele rosii ale sangelui, etc. Dar acidul folic participa si la eliminarea grasimii depuse in ficat si la transformarea unui aminoacid in altul in vederea resintezei proteinelor organismului, intrucat aminoacizii sunt doar parti componente ale lator structuri.
Interactiuni – vitaminele din grupul B-complex: Intrucat organismul are nevoie de acidul folic pentru absorbirea altor componenti ai grupului B (indeosebi a vitamnei B5), insuficienta acidului folic poate provoca deficitul altor vitamine din acest grup.
Alcoolul. Daca faceti abuz de alcool, aveti nevoie de acid folic suplimentar, caci alcoolul reduce asimilarea acestei vitamine in intestin, iar ficatul distrus de alcool, nu este nici el in stare sa utilizeze aceasta vitamina in procesele metabolice.
Administrarea contraceptivelor orale (pastille anticonceptionale), sporeste, de asemenea necesitatea de acid folic in organism si poate provoca, dupa o anumita perioada de timp, insuficienta vitaminei. Combaterea acestui deficit poate deveni o necesitate vitala.
Suplimentarea cu acid folic a alimentatiei femeilor tinere, care folosesc pastile anticonceptionale, poate reduce riscul aparitiei cancerului colului uterin. Intrucat multe femei intrerup administrarea contraceptivelor pentru a ramane gravide, deficitul acidului folic, provocat de folosirea indelungata a pastilelor, poate fi important si din alt punct de vedere: conform unor cercetari recente, administrarea acidului folic poate preveni defectele maduvei spinarii fatului, insa femeile realizeaza in mod frecvent ca sunt insarcinate doar dupa 6-8 saptamani de graviditate si de abia atunci incep administrrea vitaminelor. In lipsa asigurarii suplimentare preliminare cu acid folic, femeile pot suferi de insuficienta acestei vitamine in decursul primelor 2 luni de dezvoltare a fatului.
In prezent se fac cercetari pentru a determina cantitatile specifice necesare de acid folic in perioada sarcinii.
Insuficienta fie a vitaminei B12, fie a acidului folic, provoaca acelasi tip de anemie, iar tratamentul prin substituirea unei vitamine cu alta corecteaza, de regula, aceasta anemie. Cel mai usor identificabil simptom al deficitului vitaminei B12 este anemia caracterizata de producerea celulelor rosii mari hipocrome ale sangelui – numita anemie pernicioasa. Daca organismul nu primeste vitamina B12, rezultatul este starea de extenuare si tulburarea psihica.
Totusi, in cazul tratarii acestei anemii cu ajutorul acidului folic, simptomele deficitului vitaminei B12 pot ramane camuflate un timp indelungat si pot provoca dereglari pshicice ireversibile. Din aceasta cauza, daca administrati o doza de acid folic mai mare decat 1 mg pe zi, este necesar sa fiti siguri ca nu suferiti de carenta vitaminei B12, iar pentru aceasta medicul trebuie sa va verifice in permanenta nivelul de vitamina B12 in sange, sau sa va injecteze vitamina B12 intramuscular, pentru a fi sigur de asimilarea ei.
Fenitoinul (dilantinul), utilizat pentru combaterea crizelor epileptice, concureaza in organism cu acidul folic la nivelul asimilarii. Fiecare preparat are tendinta de a nu permite asimilarea celuilalt in intestine. Aceste 2 substante concureaza si pentru patrunderea in celulele creierului, fapt ce poate schimba masa critica de dilantin in aceste cellule, adica masa de preparat necesara pentru obtinerea efectelor lui.
Supradozare: Administrat in cantitati foarte mari acidul folic poate provoca accese epileptice persoanelor din grupul de risc.
Mod de administrare – conform NAR, dozele zilnice ale vitaminei pentru mature sunt de 200 mcg pentru barbate si 180 mcg pentru femei; pentru copii in functie de greutate, sunt necesari de la 25 pana la 75 mcg. Regula de calculare a dozelor, conform NAR, este 3 mcg de vitamina pentru fiecare kg al masei corpului. Sarcina si contraceptivele orale pot determina cresterea necesarului de acid folic pana la 400 mcg zilnic, iar unii cercetatori si clinicieni recomanda doze de la 500 pana la 1000 mcg zilnic.
Simptomele insuficientei – anemia, extenuarea, asthenia, durerile de cap, sincopele, paloarea. Limba rosie dureroasa, diareea, slabirea, irascibilitarea, pierderea treptata a memoriei, agresivitatea, paranoia.
Simptomele supradozarii – nu exista simptome confirmate ale surplusului acidului folic, nici macar in doze de sute de ori mai mari decat NAR. Saizeci la suta dintre persoanele participante la un experiment care includea 14 persoane normale, care consumau acid folic in cantitati de 15 mg zilnic, au inregistrat drept consecinte, dupa o luna, meteorismul, voma, anorexia, cosmaruri, indispozitia si irascibilitatea; conform opiniilor cercetatorilor, aceste simptome puteau fi provocate de dozele mari de acid folic.
Pe de alta parte, este cunoscut faptul ca acidul folic se foloseste in cantitati de pana la 80 mg pentru combaterea aterosclerozei (solidificarea arterelor), fara efecte toxice.
Securitatea utilizarii – suplimentele comercializate de vitamine nu pot contine mai mult de 400 mg de acid folic. Aceasta limita a fost stabilita nu din cauza toxicitatii acidului folic, ci pentru a impiedica supradozarea cu acid folic, care poate camufla simptomele anemiei pernicioase. Anemia pernicioasa se trateaza cu usurinta, dar in cazul cand nu este depistata la timp poate provoca distrugeri ireversibile ale sistemului nervos.
Din aceasta cauza, daca consumati doze de acid folic mai mari decat cele recomandate, este necesar sa verificati, periodic nivelul vitaminei B12 pentru a preveni deficitul ei.

Sursa: Enciclopedia Vitaminelor si a Substantelor Minerale, Editura Rovimed Publishers, Bucuresti, 2002

Fierul

Fierul

Substanta minerala. Fierul este necesar organismului pentru producerea hemoglobinei (transportatorul oxigenului), care coloreaza in rosu celulele rosii ale sangelui, miohemoglobinei, pigmentului similar, care se gaseste in tesuturile musculare, si in calitate de ajutor in diversele reactii importante enzimatice.
Surse alimentare – ficatul (indeosebi cel de porc), creierul, galbenusul de ou, ciupercile albe, pătrunjelul, spanacul, merele, piersicile, prunele uscate, stafidele, graul de calitate superioara.
Funcţiile în organism – dupa cum am mai spus, fierul este necesar pentru sinteza celulelor sanatoase ale sangelui. Daca veti avea insuficienta de fier in organism, veti fi palizi, slabi si obositi, din cauza anemiei, Insa fierul ajuta nu numai la producerea celulelor rosii ale sangelui, ci si la producerea celulelor imune, adica a celulelor albe ale sangelui. In cazul unui deficit de fier, puteti prezenta o sensibilitate sporita la infectiile curente.
Interactiuni – surplusul de calciu (mai mult de 2 g zilnic) concureaza cu fierul la asimilarea in tractul digestiv. Administrarea permanenta a calciului suplimentar poate provoca o insuficienta de fier.
- fierul slabeste capacitatea de asimilare a cuprului si zincului sub forma ionica, iar ei, la randul lor concureaza cu fierul.
- Alimentele din stomac reduc capacitatea de asimilare suplimentara a fierului, insa cel mai bine se asimileaza fierul continut in carnea rosie.
- Cafeaua si ceaiul pot reduce capacitatea de asimilare a fierului.
- Reducerea aciditatii sucului gastric, in timpul administrarii indelungate a antacidelor sau a preparatelor speciale destinate reducerii aciditatii sucului gastric (tagamentul, peptida, actida), poate micsora capacitatea de asimilare a fierului.
- Laptele poate reduce capacitatea de asimilare a fierului.
- Pentru asimilarea si utilizarea normala a fierului este nevoie sa obtinem din alimente o cantitate suficienta de vitamine din grupul B: riboflavina- B2, si piridoxina – B6.
- Carenţa vitaminei A reduce capacitatea de asimilare a fierului.
- Proteinele de origine animala sporesc capacitatea de asimilare a fierului, in timp de proteina de soia o reduce.
- Sarurile acidului fitinic, continute in cereale si in zarzavaturile de culoare inchisa, imobilizeaza fierul in stomac si impiedica asimilarea lui
Mod de administrare – conform NAR, cantitatea recomandata de fier pentru copii intre 3 luni si 3 ani este de 1 mg pentru fiecare kg al masei corpului sau, in medie, 10 mg zilnic; in preajma perioadei de maturizare sexuala, fetele au nevoie suplimentar fr 5 mg zilnic iar baietii de 2 mg zilnic. Femeile mature, pana la menopauza, au nevoie de 15 mg zilnic, iar barbatii mature si femeile dupa menopauza au nevoie de 1 mg zilnic.
Daca utilizati vitamine continand fier sub forma complexa (glicinatul de fier), cantitatea aceasta va fi suficienta pentru mentinerea sanatatii (in cazul in care nu este necesar sa tratati vreo maladie specifica).
Simptomele insuficientei – anemia, limba inflamata, pierderea poftei de mancare, fragilitatea oaselor, sensibilitatea la frig, constipatia, depresia, starea de confuzie, ameteala, dificultati la inghitire, oboseala, fragilitatea unghiilor, flutter cardiac in timpul eforturilor, stoparea cresterii la copiii.
Simptomele supradozarii – surplusul fierului provoaca dureri de cap, pierderea poftei de mancare, oboseala intense si ameteli.
Securitatea utilizarii – intrucat fierul este un agent oxidant (aceasta inseamna ca el poate fi cauza aparitiei radicalilor liberi, care pot distruge tesuturile), nu trebuie sa consumati mai mult fier decat e nevoie. Fierul trebuie administrat impreuna cu antioxidantii, cum ar fi vitamina C si vitamnia E.

Sursa: Enciclopedia Vitaminelor si a Substantelor Minerale, Editura Rovimed Publishers, Bucuresti, 2002

Cromul

Cromul

Este o substanta minerala.
La sfarsitul anilor ’50 doi cercetatori, Schwarz si Merz, au comunicat ca sobolanii carora li s-a creat artificial deficitul cromului sufera de intoleranta zaharului. Cand s-a adaugat cromul in alimentatia sobolanilor cu dereglari “diabetice”, starea lor s-a normalizat. Aceasta a fost prima confirmare a importantei cromului pentru viata animalelor. Din acest moment, cercetatorii au inteles necesitatea acestei substante minerale pentru sanatatea omului.
Surse alimentare – drojdia de bere, germenii de grau, ficatul, carnea, branza, boabele de grau integrale, piperul negru, melasa.
Functiile in organism – rolul principal al cromului in organism consta in reglarea nivelului de zahar in sange, in calitate de “factor al tolerantei glucozei”. Cromul participa, impreuna cu insulina, la transportarea zaharului in sange in tesuturile organismului, pentru utilizare sau acumulare. Acest element este atat de important pentru toleranta zaharului, incat deficitul lui profound are ca urmare dezvoltarea unei maladii asemanatoare cu diabetul.
Nivelul cromului in organism se reduce in timpul sarcinii si dupa nastere, la copii bolnavi de diabet, la persoanele care sufera de afectiuni arteriale coronare (sclerozarea arterelor inimii). Deficitul cromului in timpul sarcinii explica diabetul care se poate forma in aceasta perioada (diabetul gravidelor), iar interactiunea cromului cu insulina, poate de asemenea influneta cresterea brusca a masei corpului, acumularea lichidului si cresterea tensiunii arteriale, intalnite frecvent la gravide si la lauze.
Interactiuni – carbonatul de calciu poate reduce capacitatea de asimilare a cromului, si deci, poate provoca insuficienta lui.
- zaharul sporeste necesitatea de crom in organism dar creste si eliminarea cromului prin urina.
Mod de administrare – administrati numai forma trivalenta a cromului (picolat de crom sau glicinnicotinat) in doze zilnice de 100-200 mcg.
Simptomele insuficientei – senzatia de panica, extenuarea, intoleranta zaharului (diabetul de frontiera), creşterea lentă, nivelul mare de cholesterol.
Simptomele supradozarii – eruptii pe piele, ulcerul gastric, insuficienta renala si hepatica.
Securitatea utilizarii – chiar si in doze foarte mari cromul nu exercita efecte negative asupra animalelor supuse experienţelor.

Sursa: Enciclopedia Vitaminelor si a Substantelor Minerale, Editura Rovimed Publishers, Bucuresti, 2002

Carnitina

Carnitina

Este o substanta vitaminoasă. In organismul uman carnitina se obtine din aminoacizii (parti componente ale proteinei) lizina si metionina. Organismul nu duce lipsa de aceasta substanta, deoarece alimentatia obisnuita contine o multime de aminoacizi.
Surse alimentare – lactatele si carnea
Functiile in organism – rolul cel mai important al carnitinei este producerea energiei in urma oxidarii grasimilor. Pentru transformarea acizilor grasi in combustibil in tesuturile muschilor; inimii si ale ficatului este necesar ca acesti acizi sa ajunga in mitocondrii, mici centrale electrice in interiorul celulei. Carnitina este acea substanta care transporta moleculele acizilor grasi in mitocondrii pentru oxidare. In cazul insuficientei de carnitina, moleculele acizilor grasi nu pot ajunge in mitocondrii, se intorc in sange si sporesc nivelul de triglicerid. Intrucat oxidarea sau arderea acizilor grasi reprezinta sursa principala de energie pentru muschiul cordului, savantii au presupus ca dereglarea activitatii cardiace are loc din cauza deficitului de carnitina. Dar aceasta ipoteza nu a fost demonstrată.
Interactiuni – transformarea lizinei si metioninei in carnitina se produce numai in prezenta vitaminei B6.
Mod de administrare – intrucat acest component nu este considerat vital, el nu este inclus in NAR. Atata timp cat veti fi asigurat cu o cantitate suficienta de proteine complete pentru mentinerea sanatatii, nu veti duce lipsa nici de carnitina, nici de predecesorii ei, amionoacizii.
Simptomele insuficientei – rezultatele tututor experientelor reflecta efectele insuficientei numai asupra organismelor animalelor, nu asupra oamenilor, dar judecand dupa aceste rezultate, insuficineta carnitinei poate provoca astenie, oboseala si insuficienta hepatica, cardiaca si renala.
Simptomele supradozarii - nu exista nici un fel de simptome pentru carnitina obtinuta din produse alimentare.
Securitatea utilizarii – specialistii nutritionisti sustin ca pot aparea probleme in cazul utilizarii d- carnitnei. Literatura, din pacate, nu are nici o informatie despre aceasta chestiune, darn u recomanda intrebuintarea d-carnitinei si l-carnitinei.

Sursa: Enciclopedia Vitaminelor si a Substantelor Minerale, Editura Rovimed Publishers, Bucuresti, 2002

Borul

Borul

Este un microelement.
Fiind descoperit in anul 1910, borul a fost considerat, din 1913, foarte important pentru cresterea plantelor. Doar recent a devenit, in sfarsit, evident ca acest microelement poate fi de importanta vitala si pentru oameni.
Surse alimentare – fructele, legumele, alunele, vinul, cidrul si berea
Functiile in organism – borul este necesar pentru formarea oaselor si mentinerea lor in stare sanatoasa, pentru membranele celulelor ( absolute necesare pentru functionarea normala a celulelor, si cea a vietii ) si posobil, in calitate de cofactor in unelereactii enzimatice, care au loc in organism.
Interactiuni – informatiile in privinta interactiunilor alimentare sunt complete, dar, intrucat se cunoaste ca borul influneteaza metabolismul osului, probabil ca interactioneaza cu vitamina D, calciul, magneziul si posibil, cu fosforul.
Simptomele insuficientei – cercetarile in privinta determinarii simptomelor deficitului de bor la oameni sunt incomplete, dar in experientele cu animale s-a constatat ca acest deficit le incetinea crestrea.
Simptomele supradozarii – greata, voma , diaree, eruptii pe piele si letargie.
Securitatea utilizarii – in apa potabila, in doze mai mari de 150mg/l, borul poate provoca simptomele intoxicatiei.

Sursa: Enciclopedia Vitaminelor si a Substantelor Minerale, Editura Rovimed Publishers, Bucuresti, 2002

Bioflavonoizii

Bioflavonoizii

Sunt substante asemanatoare vitaminelor si antioxidantilor. Bioflavonoizii, desi nu sunt vitamine, sunt importanti in calitate de “ajutori ai vitaminelor”. Se gasesc in cantitati mari in legume, in orice portiune a lor, si in flori, dandu-le culoare: de exemplu, bioflavonoidul citron determina culoarea galbena a lamaii
Surse alimentare – aceste combinatii sunt concentrate in coaja majoritatii fructelor si legumelor; de asemenea, o cantitate mare se gaseste si in bauturi ca ceaiul, cafeaua, vinul sau berea.
Interactiuni – bioflavonoizii amplifica actiunea vitaminei C.
Mod de administrare – intrucat acestia se gasesc din abundenta in fructe, legume, bauturi, in ratia noastra zilnica putem detecta pana la 1 g de bioflavonoizi. Acesta cantitate este , de obicei, absolute suficienta. In cazul utilizarii canittatilor suplimentare de vitamina C, puteti mari cantitatea de bioflavonoizi, alegand alimentele care le contin in cantitati mai mari. Cu exceptia unor conditii extreme, nu aveti nevoie sa-I consumati suplimentar.
Simptomle insuficientei – nici una. Substantele nu sunt de o importanta vitala.
Simptomele supradozarii – nu sunt decries in literature medicala.
Securitatea utilizarii – in literature medicala a fist comunicat faptul ca bioflavonoidul poate provoca cancerul la animalele de laborator.
Formele de bioflavonoid, care in mod natural, se intalnesc in coaja fructelor si legumelor, nu sunt periculoase din cauza ca fiecare cancerigen sau mutagen (substante provocatoare de cancer) este echilibrat de un anitcancerigen sau antimutagen.
De aceea, intrebuintarea cantitatilor suplimentare din aceasta substanta ar putea fi periculoasa. Aceasta situatie este similara cu cercetarile zaharinei. Acestea aratau ca zaharina provoaca cancerul vazicii urinare a soarecelui, ceea ce echivaleaza cu intrebuintarea de catre om a unei cantitati astronomice de bauturi nealcoolice ( 750 de bidoane zilnic).

Sursa: Enciclopedia Vitaminelor si a Substantelor Minerale, Editura Rovimed Publishers, Bucuresti, 2002

Acidul linoleic

Acidul linoleic

Este o parte componenta a grasimilor si un macrocomponent alimentar.
Acidul linoleic (gama-linoleic) este continut in uleiurile extrase din vegetale, cum ar fi cel de porumb si untdelemnul.
Organismul uman are nevoie in mod deosebit de acest acid gras, caci el este material de baza pentru formarea in organism a eicosanoidelor.
Surse alimentare - Uleiurile vegetale plus adaosurile alimentare, care contin ulei enoteric.
Functiile in organism – Producând eicosanoide “bune” şi “rele”, acidul linoleic regleaza cele 2 parti ale unui aspect foarte important al functionarii organismului: cele “bune” reduc tensiunea arteriala in urma vasodilatarii, reduce inflamatia, durerea, contribuie la vindecare, amelioreaza fluxul sangvin, influenteaza constructia tesuturilor slabe. Eicosanoide “rele” au efectul invers.
Interactiuni – Untura de peste contribuie la miscarea balantei in directa sintezei eicosanoidelor “bune”.
Mod de administrare – Pentru a gasi recomadarile speciale privind dieta, puteti consulta capitolul “Componentii yin si yang ai sanatatii”.
Fiti precauti: straduiti-va sa folositi uleiurile extrase din seminte sau plante prin presare la “rece”. Incalzirea uleiurilor pana la temeraturi inalte le schimba structura, reducandu-le calitatea si utilitatea pentru organism. Unele cercetari arata ca uleiurile rafinate pot provoca probleme imunologice, care sporesc probabilitatea imbolnavirii de cancer. Presarea “la rece” pastreaza calitatile utile ale uleiurilor.
Simptomele insuficientei – crestere lenta, stari de astenie, lipsa de coordonare a miscarilor, comportament deviant, slabe rezultate scolare, insensibilitate, vedere slaba.
Simptomele supradozarii – nu sunt cunoscute
Securitatea utilizarii – este o substanta relative inofensiva.

Enciclopedia Vitaminelor si a substantelor minerale, Editura Rovimed Publishers, Bucuresti, 2002

Terapia naturista - o veche traditie

Terapiile complementare, medicina complementara, medicina naturista, oricum vreti sa o numitit este una din cele mai vechi terapii care pot exista pe pamant.
De cand suntem pe pamantul asta, oamenii au inceput sa se trateze cu plante, cu radacini, cu ceaiuri, cu apasarea anumitor zone sau puncte de pe corp, cu masarea anumitor zone, cu tinerea palmelor pe anumite zone corporale, cu diferite potiuni, lotiuni cataplasme, uleiuri, tincturi, etc.
Astfel de terapii pot da rezultat imediat sau dupa o anumita perioada de timp, dar cu siguranta isi fac efectul, mai devreme sau mai tarziu.
Trebuie sa ne tratam corpul cu plantele din natura, mai ales ca sunt la indemana noastra si de cele mai multe ori beneficiem de ele gratis (doar trebuie sa te duci sa le culegi).
Dar faptul ca mergi la doctor si ca-ti da o reteta scumpa, tu, in mintea ta deduci ca, sigur...mi-a dat doctorul ceva bun, chiar daca sunt pastile fabricate pe cale chimica si/sau industriala.
Nu contestam medicina alopata, atunci cand nu se mai poate face nimic cu diferite tratamente naturiste. Adica atunci cand trebuie apelat chirurgical, cand este efectiv necesara o operatie, medicina isi indeplineste rolul de rigoare. Este nevoie si de o astfel de medicina.
Concluzie - medicina alopata si medicina alternativa ar trebuie sa lucreze impreuna, sa colaboreze spre beneficiul oamenilor, spre insanatosirea lor, pentru o sanatate mai buna a omenirii.
Poate ca este un mesaj prea pacifist pentru unii, dar consider ca este necesar sa se spuna cele spuse... :)