Calciul
Surse alimentare – lactatele constituie principala sursa de calciu, din care asimilam 55% din cantitatea necesara organismului. Sursele vegetale include legumele cu frunzele verzi: broccoli, varza, spanacul, fruzele de ridiche, etc. Se mai gaseste si in: galbenusul de ou, bob, linte, nuci, smochine si in produsele alimentare imbogatite cu calciu in mod special.
Alta sursa de calciu alimentar, care adesea nu este luata in considerare, sunt oasele moi de somon si sardea, pe care le consumam odata cu carnea pestilor.
Functiile in organism – Functia de baza a calciului este de mentinere a structurii scheletului osos, in care se afla si 99% din totalul cantitatii de calciu din organism. Rezervorul gigantic de calciu depozitat aici se afla in stare de echilibru dinamic cu calciul aflat in sange si serveste drept mecansim de tampon pentru mentinerea nivelului stabil al circulatiei. Acel 1% ramas in afara scheletului are un rol important in procesele de coagulare a sangelui, in cele de generare si transmitere a impulsurilor nervoase, in contractile fibrelor musculare, in activarea unor sisteme enzimatice si in secretia unor hormoni.
Scheletul propriu-zis nu prezinta un depozit de acumulare permanenta a calciului, ci locul unde se formeaza cristalele noi de calciu si se distrug cele vechi. Viteza distrugerii si formarii cristalelor se numeste viteza de rotatie si variaza in functie de varsta: la copii, in timpul primului an de viata, rotatia poate cuprinde peste 100% din calciul oaselor, la copii mai mari rotatia este de 10% annual, iar la maturi acest proces vizeaza doar 2-3% din calciul anual. Cea mai mare acumulare de masa osoasapoate fi inregistrata pana la 25 de ani. La varsta de 40-50 de ani distrugerea oaselor poate surclasa formarea, masa totala osoasa reducandu-se essential. Pierderile de masa osoasa incep chiar mai devreme de aceasta varsta,decurg cu urmari mai grave la femei decat la barbati si sunt mai frecvente la oamenii scunzi decat la cei inalti. Astfel, riscul consecintelor medicale ale pierderii masei osoase, numit osteoporoza, apartine, in mare parte femeilor scunde. Putem adauga ca predispozitia maladiva este cauza pentru care, in randul acestei categorii, predomina fracturile colului femoral, ca urmare a pierderilor de calciu.
Interactiuni – pentru asimilarea eficienta a calciului din tractul gastrointestinal este necesara vitamina D.
- stresul si imobilizarea pot reduce capacitatea de asimilare a calciului in tractul gastrointestinal.
- spanacul contine oxalate care, interactionand cu calciul, formeaza un compus neasimilabil – oxalatul de calciu; este necesar insa sa precizam urmatoarele: oxalatul continut de frunzele verzi al zarzavaturilor, cum este spanacul, inhiba asimilarea calciului direct din spanac, darn u poate influenta asimilarea calciului din alte alimente, consumate concomitant.
- Acidul fitinic din taratele boabelor integrale de grau, de asemenea, interactioneaza cu calciul, formand saruri de calciu care nu se asimileaza in tractul gastrointestinal.
- Asimilarea calciului este influentata si de cacao, de boabe de soia si de alimentele care contin mult fosfat, inclusive bauturile carbogazoase.
- In stomac trebuie sa existe o cantitate suficienta de acid pentru asimilarea normala a unor compusi ai calciului
Sursa: Enciclopedia Vitaminelor si a Substantelor Minerale, Editura Rovimed Publishers, Bucuresti, 2002
marți, 14 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu